NOUTATI

Ionică Armanca, membru fondator UJRP, și-a lansat primul volum de poezii

Nu m-am mirat de surpriza oferită de Ionică Armanca când mi-a dăruit foarte recent primul său volum de versuri, intitulat provocator și cinic, de altfel așa cum îl știam și pe autor: ”Inexistențe Umane” (titlul este provizoriu), publicat la Editura Napoca Star.

Ca poet, Ionică Armanca și-a afirmat personalitatea locvace și creativă la sfârșitul anilor 90, când frecventa celebra crâșmă literară Ema, unde până seara târziu la un pahar de vorbă cu confrații clujeni, frecvent provoca dure dueluri cavalerești în versuri. Având simțul prieteniei și devoțiunii Ionică Armanca a intrat repede în noul val liric clujean de la începutul anilor 2000 alături de Vasile Gogea, Marius Țion, IA Azap, Dumitru Cerna, Adrian Mihai Bumb sau Adrian Suciu.

Viața zbuciumată asumată liber și febrilitatea meseriei de jurnalist a făcut să-i întârzie debutul în volum. Ajuns redactor șef la Jurnalul Românesc din Viena, cea mai prestigioasă publicație românească din Diaspora, Ionică Armanca s-a sfiit să-și adune poeziile rătăcite pe caiete, file de jurnale sau stick-uri de memorie, versuri compuse în febra dintre două editoriale sau articole de dezvăluiri. Până la urmă volumul a apărut la o editură clujeană, așa cum îi stă bine unui poet care nu și-a uitat rădăcinile și locurile pe unde a ucenicit întru poezie. ”Inexistențe umane” se bucură de o prefață scrisă de impetuosul Răzvan Țuculescu, un fin cunoscător al poeziei românești.

(VIENA - Ionică Armanca împreună cu primarul Iașului, Constantin Chirica, la lansarea cărții)

Despre Ionică Armanca prefațatorul scrie că balansează ”între ironie crudă și sarcasm mefistofelic” și că poetul are un ”alarmant sentiment al angoasei și de o neliniștitoare senzație de bântuire”. Poezia lui Ionică Armanca fiind pentru cititor ”o oglindă în care cel confruntat cu marile dileme poate regăsi…propriile gânduri și sentimente ascunse.”

Volumul de versuri este conceput în silul avangardei generației milenariste clujene, o îmbinare curajoasă și exhaustivă între tradiția endemică și nihilismul avangardei literare interbelice. Poetul se construiește pe sine în versuri sentențioase și ironice în care țelul suprem este trecerea cât mai fulminantă prin viața prea ternă. ”Iubește-mă, căci eu sunt leacul tău” (sfat). Alcoolul este un laitmotiv al poetului, dar nu în sens bahic, ci al surprinderii esențelor tari ale vieții, ca în volumul omonim al lui Ion Mureșan. ”ești ca vodca pentru mine: îmi intri în vene/și mă înebunești! Îl întorci pe dos!” (asemănare).

Poetul clujean se prefigurează ludic cititorului ca Tristan Tzara sau Urmuz ”scriind” ironic ”capitolul paginii albe”, un ”…eu despre mine”, iar dedesupt o pagină albă pe care fiecare poate să scrie sau să înțeleagă ce vrea. Poetul scrie scurt și lovește viața cum barda pădurea. Până la urmă poetul dincolo de ironii avangardiste are simțul tragic al clasicului ”Într-o zi a venit moartea/Hai cu mine mi-a zis/Mă nu pot acum/Te rog să mă crezi!…mai am de suferit” (într-o zi).

Cu acest debut promițător în textualism liric Ionică Armancă confirmă valoarea unei generații poetice clujene și reafirmă sensul înveșnicit al unei poezii promițătoare și autentice care excelează între extaz și interiorizări vorace. Poezia ardeleană își arată noi valențe ale impetuozității lirice prin acest nou debutant între ucenicii vrăjitori ai liricii românești, deși primele fire de vers alb i s-au prelins la tâmple. E un volum curajos scris de Ionică Armanca, care încearcă o nouă metodologie de evadare din plictisul liricii cotidiene, care merită apreciat. Viața pentru poet pare un fitil futil de bombă existențială. Poezia poetului e o provocare întristată…

Ionuț Țene

 

publicat 23.10.2017, 00:00

Cele mai citite

Repetenții diasporei organizează cursuri: românii mor pe șantiere iar ei cred că le știu pe toate

A devenit de mult evident că nici ministrul Păstârnac, nici consilierul Pralong nu sunt experte, ci mai degrabă sunt repetente la materiile care se vor preda la acest curs...